|
Discurs susţinut la reuniunea Ligii Aleşilor Locali, Braşov– 15 august 2009 „Stimaţi colegi,
Dragi prieteni,
Îmi cer scuze, înainte de toate, pentru întârzierea faţă de programul anunţat iniţial şi de ora la care voiam să fiu în compania dvs. Asta este! Trăim într-o ţară în care de la Bucureşti la Braşov se fac patru ore şi jumătate, cu ajutorul Poliţiei pe ultima porţiune.
Stimaţi colegi,
Mă bucur să fiu prezent alături de dvs. la această reuniune a Ligii Aleşilor Locali şi la interval de câteva luni - în luna mai, când tot împreună ne-am întânit aici şi când Delegaţia Permanentă a PNL m-a mandatat cu candidatura la Preşedinţia României şi, după aceea, în cadrul Congresului dvs. a fost, practic, lansată această candidatură.
Am văzut aseară o formulă foarte interesantă, undeva la un festival organizat de o comunitate locală, festival de altfel bine-venit, care se desfăşura sub înaltul patronaj al unuia dintre candidaţii la Preşedinţia României. Eu cred că sub înaltul patronaj al lui Traian Băsescu şi al lui Mircea Geoană deopotrivă se produce în aceste luni, din ce în ce mai grav, din ce în ce mai accentuat, derapajul României de la linia de normalitate şi când spun acest lcuru nu mă refer doar la criza economică, la criza administrativă, ci mă refer la toată această nebunie în care, cu fiecare zi, cei care guvernează astăzi România - preşedinte, guvern, Parlament - împing ţara.
Eu şi dvs. suntem în pregătirea unei campanii extrem de importante şi mă bucur şi vă mulţumesc că pentru dvs. această campanie electorală este la fel de importantă ca şi pentru mine. Vreau să vă spun din capul locului două lucruri: unul, că mă bizui, înainte de toate, pe sprijinul dvs., al aleşilor locali, în această campanie, că fără implicarea dvs., a tuturor şi pe de-a întregul, şansele noastre se diminuează, cu implicarea dvs., a tuturor şi pe de-a întegul, şansele noastre de a câştiga Preşedinţia României sunt actuale, sunt reale. Al doilea lucru, poate şi mai important, pe care vi-l spun din tot sufletul şi cu toată sinceritatea, este că ceea ce aştept eu de la dvs., ceea ce am eu nevoie în calitatea mea de candidat pentru Preşedinţia României ca sprijin, este să vă faceţi cât mai bine datoria în fruntea comunităţilor care v-au ales. Nu vreau să faceţi în comunităţile pe care le conduceţi, din comunităţile pe care le conduceţi, din sărbătorile lor, din bugetele lor, prilejuri pentru campania mea electorală, aşa cum, din păcate, vedem peste tot, în toată ţara, că fac primarii PD şi PSD. Vreau să faceţi propagandă, campanie pentru ca România să aibă un preşedinte liberal în persoana mea, în singurul mod care poate câştiga încrederea oamenilor, şi anume arătându-le că noi, liberalii, atunci când suntem învestiţi cu un mandat, ştim să-l folosim, să-l onorăm în folosul celor care ne-au dat acest mandat. Mie, în calitate de cand la Preşedinţie, de la început în această precampanie sau de-a dreptul campanie, mi se reproşează anumite lucruri. Şi sigur că, într-un fel, este normal, sunt pregătit pentru critici, reproşuri, sunt pregătit să le ascult, să iau act de ele. Dar sunt două astfel de reproşuri, contradictorii, care se repetă şi pe care vreau să le explic. Unii spun că Antonescu îl atacă prea des pe Băsescu, că alt mesaj nu are, că alt program nu are. Ştiţi bine că nu este adevărat.
Sunt singurul candidat la Preşedinţia României care a prezentat în mod public un program, pe care, fără îndoială, toţi îl cunoaşteţi, pe care vreau să îl facem cunoscut până la alegerile prezidenţiale, dacă se poate, tuturor românilor, un program clar, pozitiv, orientat către viitor, care nu are de-a face nici cu domnul Băsescu, nici cu domnul Geoană, nici cu actuala guvernare. Un program care prevede, gândeşte şi propune reconstruirea unei instituţii, reabilitarea unei instituţii, care este instituţia prezidenţială, esenţială în sistemul politic românesc şi, de asemenea, un program, o viziune, un proiect pentru ţara pe care toţi o reprezentăm, pe care toţi trebuie să o servim, de la preşedinte până la primarul din comună.
Am prezentat acest program, l-am supus discuţiei publice, o voi face până la sfârşitul acestei campanii. Dacă, însă, e nevoie, şi e nevoie, să mă refer critic la poziţii, atitudini, comportamente, gesturi şi acte politice ale preşedintelui în exerciţiu, nu mă voi sfii să o fac, aşa cum nu m-am sfiit să o fac atunci când nu eram preşedinte al PNL, când nu eram candidat la Preşedinţie, ci eram un parlamentar şi un om politic obişnuit. Nu putem să evităm să adoptăm poziţii publice atunci când capul statului greşeşte grav, când preşedintele României deturnează sensul discursului politic şi demersului politic din România, când cauţionează acte grave, care nu sunt în nici un fel menite să servească cetăţeanului român, să servească evoluţiei normale a României. Ceilalţi îmi reproşează exact contrariul. Că sunt prea puţin vocal în ultima perioadă. Credeţi-mă, un asemenea reproş mă surprinde - nu am tăcut niciodată asupra lucrurilor despre care cred că trebuie vorbit în spaţiul public atunci când eşti om politic. Nu am avut niciodată nici cea mai mică fărâmă de ezitare, de teamă sau compromis, în a denunţa ceea ce cred că actuala putere şi preşedintele fac greşit. Cred că vocea mea s-a auzit şi se aude. Nu de vocalize duce însă lipsă România în plină criză, nu de vociferări şi de un concurs de cât mai multe sonorităţi are nevoie azi societatea românească şi nu un concurs de scandaluri trebuie să însemne campania electorală prezidenţială. Cred că România suferă, în ultimii cinci ani cel puţin, de prea mult scandal. Cred că suferă de prea multă controversă fără temei şi fără principii, suferă de un fel de confundare a politicii cu cine ţipă mai tare.
În România lucrurile trebuie spuse clar, răspicat, până la capăt, dar nu ţipat. În România, trebuie să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că la nivelul nostru, la vârf, oameni politici, oameni cu diferite funcţii, trebuie să se instaureze luciditatea, toleranţa şi calmul, dacă se poate. E foarte adevărat că, în unele privinţe, eram mai vocal şi mai spectaculos atunci când nu eram candidat la Preşedinţie. Dar nu e totuna a fi candidat la Preşedinţie cu a fi orice altceva, parlamentar, primar sau membru de partid, pur şi simplu. Una din nenorocirile României e că deşi legea, Constituţia, cum e cazul preşedintelui, descrie clar atribuţiile unei funcţii, coordonatele în care ea se exprimă, noi încercăm, de fiecare dată când ajungem în funcţia respectivă, să o adaptăm după preferinţele noastre. Or, secretul democraţiei, secretul echilibrului social, al prosperităţii şi bunei convieţuiri, în toate ţările al căror model încercăm de 20 de ani să-l urmăm, cu mai mult sau mai puţin succes, este înţelegerea oamenilor că trebuie să se adapteze la lege, la Constituţie, la ceea ce împreună, prin cei abilitaţi, au convenit.
Nu putem ca de fiecare dată când vine un alt preşedinte al României să interpreteze şi să o modifice după caracterul lui, firea lui, umorile lui, simpatiile şi antipatiile lui. Eu sunt, cum toţi mă cunoaşteţi, un om pasional, care mă bat cu aprindere pentru ideile mele şi o voi face şi în calitate de candidat, şi în calitate de preşedinte al României. Calmul nu înseamnă neinteres, echilibrul nu înseamnă apatie. Dar, o dată devenit candidat la Preşedinţia României, înţeleg să asum şi un efort de adaptare a mea, a temperamentului meu, a comportamentului meu la ceea ce îmi cere Constituţia în vigoare în România. Faptul că Traian Băsescu a interpretat, a modificat, a mutilat, după bunul plac al domniei sale, înţelesul esential al preşedintelui României, acela de factor de echilibru, de factor echidistant, de moderator fundamental între societate şi cetăţeni, între partidele politice, între partidele politice şi celelalte forme de exprimare ale societăţii civile, faptul că Traian Băsescu a făcut din Preşedinţia României o instituţie pentru un „jucător", aşa cum se consideră domnia sa, nu înseamnă că şi eu trebuie să fac, o dată ajuns preşedinte, instituţia după placul meu.
Cine vrea să fie preşedinte al României trebuie să respecte ceea ce Constituţia prescrie în dreptul funcţiei de preşedinte. Poate că prevederile constituţionale actuale privitoare la preşedintele României nu sunt cele mai inspirate, se poate. Poate că există lucruri de modificat, de revizuit, de aşezat, o dată pentru totdeauna, mai bine, în Constituţia României şi la acest capitol. Şi poate că vom găsi toate forţele politice, la un moment dat, consensul care dă numai el bază, sănătate şi stabilitate marilor aşezări legislative, să modificăm într-un sens sau altul Constituţia. Dar primul pas este să o respectăm aşa cum e.
Dacă eu nu m-am angajat şi prin programul meu, şi prin declaraţiile mele publice, şi prin mandatul pe care mi l-aţi dat, să fiu un altfel de preşedinte decât Traian Băsescu, un preşedinte aşa cum îl cere actuala Constituţie a României, atunci înţeleg să fac efortul să mă comport, din condiţia de candidat, aşa cum cred eu că ar trebui să se comporte preşedintele României în exerciţiu. Avem foarte multe lucruri care, de când PNL a plecat de la guvernare şi de când acest Guvern, nefericit, conduce România, s-au întâmplat, le-am urmărit şi pe unele, din păcate, le-am şi prevăzut. Poate că nu am făcut atât de mult scandal pe cât au vrut unii - eu, în calitatea mea de candidat, PNL, în calitate de partid în Opoziţie -, dar vreau să le spun celor care parcă s-au obişnuit să trăiască, fie şi în calitate de observatori ai vieţii politice, din şi în scandal, că PNL şi-a făcut şi îşi face datoria ca part de opoziţie.
Am vorbit, de la instalarea acestui guvern, de marile pericole care pândesc România. Fostul guvern liberal a luat nişte măsuri, anulate imediat după aceea. A lăsat un pachet de propuneri -de natură tehnic, economică - în vederea întâmpinării aprcurgerii crizei. Ne-am făcut datoria. Am vorbit de fiecare dată când acest guvern a luat măsuri şi, din păcate, a luat în fiecare zi măsuri aberante, cu efecte negative evidente, am vorbit despre faptul că ele sunt nefaste. De la impozit forfetar şi până la celelalte măsuri, până la tăcerea care a aşternut condiţiile cu FMI, şi, iată, vedem azi unde sunt şi unde suntem, din păcate, conduşi de acest guvern, inclusiv pe această cale a împrumutului de la FMI.
Noi am vorbit, de fiecare dată, am înaintat în plan parlamentar moţiuni simple şi de cenzură, pe educaţie, pe apărare, pe economie, şi am discutat public despre aceste lucruri. A mai apărut ceva foarte important şi fără precedent - Comisia parlamentară în cazul Ridzi şi, sper eu, Comisia parlamentară în cazul Udrea, sunt singurele comisii parlamentare care au ajuns la un rezultat şi care au arătat că şi în România se poate proceda conform mecanismelor democratice de peste tot în regimurile democratice.
Le mulţumesc încă o dată tuturor jurnaliştilor care, şi într-un caz şi în celălalt, au cercetat şi au făcut publice neregulile descoperite, au trecut peste ameninţări şi tentaţii şi şi-au făcut datoria. Noi toţi, pe cât ne stă în putinţă, trebuie să apărăm libertatea, independenţa presei româneşti, atât cât poate ea exista. Pentru că fără o presă liberă, care să ceară socoteală demnitarilor pentru banii publici cheltuiţi, candidaţilor, pentru demagogia deşănţată, care să scoată la iveală, într-adevăr, ceea ce nu e în regulă în activitatea celor care fac politică şi a celor care sunt la putere, noi nu putem avea, indiferent cine guvernează şi indiferent cine e preşedinte, cu adevărat, un stat democratic.
Presa a semnalat nişte fapte indubitabile, mecanismul parlamentar a funcţionat, miniştrii, şi într-un caz şi în altul, mai e şi comisia Nemirschi!, sunt traşi la răspundere, nu într-un sens penal, ci într-unul politic. Şi în sensul acesta, pentru prima dată, probabil, până la capăt, un caz pe care noi îl socotim de corupţie, de deturnare a banului public, de delapidare, chiar a străbătut un mecanism politic normal în care Parlamentul a arătat într-adevăr că poate controla Executivul şi în care, desigur, organele abilitate ale statului trebuie să îşi facă datoria. Iniţiativa în constituirea acestot comisii am avut-o tot noi ca partid de Opo. Comisia Ridzi a fost propusă de colega noastră, domnişoara deputat Alina Gorghiu, comisia Udrea e condusă de colegul nostru Ludovic Orban. Spun acest lucru pentru că nu sunt simple formalităţi.
Din păcate, trăim sub o putere care nu se sfieşte. Prin doamna ministru Udrea, prin domnul preşedinte Băsescu, nu se sfiesc să îi ameninţe pe cei care le cer, în mod democratic şi legitim, socoteală. Nu se sfiesc să încerce să arate pisica, cum se spune. Şi în momentul în care se discută cheltuirea banului public la un minister care îi vizează, auzim prin gura preşedintelui, chiar din gura celor incriminaţi, ameninţări care sună a şantaj. Vreau să vă spun foarte limpede că nici eu, nici Ludovic Orban, nici unul dintre noi nu va ceda acestui şantaj.
Suntem un partid care ne-am asumat, din punct de vedere politic, costurile guvernării. Pentru ce am făcut bine, pentru ce am făcut rău, electoratul ne-a judecat. Nu ezităm şi nu vom ezita să ne facem datoria ca partid, deocamdată de Opoziţie, iar eu, în calitate de candidat la Preşedinţie şi ca preşedinte al PNL, cu atât mai mult. Nimeni - nici domnul Băsescu, nici doamna Udrea, nici altcineva nu trebuie să conteze, nici măcar o secundă pe faptul că şi noi am avea ceva de ascuns, pe faptul că am putea cădea în compromisuri, aşa cum cei de la PSD şi cei de la PDL îşi negociază bugetele şi dosarele, să nu conteze niciodată pe faptul că PNL simulează o bătălie şi nu o dă cu adevărat. Da, dăm asemenea bătălii şi aşa cum în ciuda rezultatului slab de la alegerile europarlamentare, asupra căruia am discutat foarte mult şi ştiţi foarte bine, şansele noastre pentru Preşedinţie au rămas intacte.
Energia şi voinţa noastră de a da această bătălie au rămas intacte şi au sporit. La fel trebuie să ştie şi domnul Băsescu, şi domnul Geoană, şi PSD, şi PDL, şi domnul Blaga, şi domnul Hrebenciuc, că nu se joacă cu noi. Ei ştiu acest lucru şi, ca dovadă, dacă urmărim toate declaraţiile, sondajele, pe care unii sau alţii le comandă şi le comentează, şi toate jocurile de culise mai mult sau mai puţin cunoscute, vom vedea că, de fapt, adversarul lor adevărat sunt eu şi sunteţi dvs. De aceea, domnule Căncescu şi domnilor colegi, de aceea primarii liberali sunt pur şi simplu batjocoriţi şi, o dată cu ei, comunităţile pe care le reprezintă atunci când se împarte bugetul. De aceea există presiunile pe care le dvs. le ştiţi cel mai bine, tentaţiile, ademenirile pe care le ştiţi. Pentru că ei ştiu că, aşa cum dovedesc în aceste luni, se pot înţelege, oricât de duşmani s-ar arăta în atâţia ani de zile, cu noi în mod fundamental pot dialoga, pot coexista, putem face proiecte pentru cetăţenii români, dar nu putem fi într-o cârdăşie fundamentală. Pentru că această ţară suferă, ştim cu toţii, de două vorbe - vestita „merge şi aşa" şi „nu se poate altfel"! Aşa nu mai merge!
Tot ce se întâmplă în ultimele luni ne arată că aşa nu mai merge. Nu pentru că o spun eu sau unul dintre dvs. Nu pentru că o spun de ani de zile comentatorii şi observatorii, să zicem neutrisau apolitici, ai vieţii româneşti. O spune viaţa, o spune economia şi iată cum minciunile mitraliate zi de zi de Emil Boc, de Mircea Geoană de Traian Băsescu, de la începutul anului şi până acum, sunt spulberate nu de noi, nu de FMI, ci de faptul că, în ciuda situaţiei în care acest guvern a îndatorat mai mult ca oricând România, tot nu mai au bani nici pentru minimum necesar - pensii, salarii. Am ajuns la concedieri sau concedii de o săptămână, cu diverse măsuri pe care le simulează, pentru că nu pot să ia taurul de coarne şi să ia măsuri pentru o adevărată reformă în România.
Asistăm, pe zi ce trece, la o adevărată afundare, pe zi ce trece, a situaţiei din România. Şi, în acest timp, de parcă şi-ar fi pierdut minţile, şi Traian Băsescu, şi Mircea Geoană, se întrec în a patrona festivaluri, se întrec în a tunde oi, se întrec în a deturna sensul sărbătorilor religioase, a marilor adunărilor populare, a sărbătorilor de oraşe într-o campanie electorală continuă. Între timp, vine preşedintele României în exerciţiu şi ne spune că cineva îngroapă ţara zi de zi şi că România e o ţară muribundă. Nu mai merge aşa! Trebuie să o recunoască şi eu, trebuie să o ştim şi noi. Trebuie să dăm răspunsul la următoarea întrebare - dacă se poate altfel sau nu?
De când am venit în acest partid, din 1990 şi până azi, am venit nu pentru că urma să vină la guvenare sau urma să ajungă la guvernare, această şansă s-a materializat şi se vor materializa, dar am venit în acest partid, pentru că noi suntem acei români care vrem şi credem că se poate şi altfel. În sensul acesta, eu închei spunându-vă încă o dată că eu am nevoie de sprijinul dvs. Că fără sprijinul dvs., al tuturor şi în totalitate, nu cred că putem munci. Cred că putem reuşi dacă facem acest efort împreună, nu în sensul de a face un concurs de demagogie, de parazitat sărbători religioase şi publice ale cetăţenilor în slujba cărora sunt, un concurs de minciuni, sfadă şi înjurături.
Cred că trebuie să arătăm într-adevăr românilor că se poate şi altfel, că suntem diferiţi, că suntem altceva decât cei care, azi, guvernează România, de la Cotroceni la Victoria, la majoritatea parlamentară. Eu cred că suntem altfel. Eu cred că putem fi diferiţi, că putem să arătăm acest lucru în campania electorală, că putem face campanie altfel decât s-a făcut până acum, în sensul de a sta de vorbă cu oamenii, de a merge şi a-i căuta pe oameni, pe tineri, că venim cu altceva, să arătăm că nu suntem hoţi, corupţi, incompetenţi, demagogi. Ştiu că e greu, că există tentaţia de a o lua pe scurtătură. Ştiu că există tentaţia de a putea cumpăra mai multe voturi decât ei, de a păcăli mai mulţi oameni decât ei, dar România nu mai are nevoie de de aşa ceva, nu mai poate merge mai departe cu aşa ceva. Să-i lăsăm pe ei să facă aşa, să patroneze festivaluri, să se joace hore, să se plimbe cu bieţii preoţi în altare, până la sfârşitul campanie.
Noi să arătăm altceva. Să le arătaţi că se poate guverna şi cinstit şi competent, cu tot cu presiuni şi ameninţări. Şi eu să le arăt, din funcţia pe care o ocup şi prin prisma candidaturii, că se poate şi altfel. De aceea, am spus că vreau să fiu susţinut de dvs. pentru a da un alt model de preşedinte al României. Am toată încrederea că în toamnă vom reuşi. A câştiga Preşedinţia nu înseamnă nici pe departe a rezolva problemele României, dar înseamnă începutul posibilei rezolvări a problemelor României.
Mulţumesc foarte mult şi vă doresc succes!"
|
