Transcrierea discursului-raport de activitate prezentat de preşedintele PNL Crin Antonescu
Congresul ordinar al PNL
6 martie 2010

Doamnelor şi domnilor,
Este aproape un an de când în fruntea echipei Biroului Permanent Central, încă în exerciţiu, am fost mandatat, am fost mandataţi alături de dumneavoastră, conducerea Partidului Naţional Liberal.
A fost o perioadă foarte dificilă din cel puţin trei motive. Unu - este nevoia reaşezării partidului în condiţia de partid de opoziţie după patru ani de guvernare şi o speranţă destul de consistentă la sfârşitul anului 2008 că vom rămâne la guvernare.
Al doilea rând, o perioadă foarte grea, deoarece ea a fost marcată de două alegeri – alegerile europarlamentare şi, mai cu seamă, alegerile prezidenţiale, încărcate, spuneam şi ieri, cu o miză enormă.

În al doilea rând, a fost o perioadă dificilă pentru că, în contextul primelor două premize, partidul a trebuit să amortizeze diverse şi dificultăţile care există întotdeauna când treci în opoziţie sau când ai un congres care să schimbe conducere a trebuit să facă rapid tot ce s-a putut face în materie de recuperare rapidă a unităţii partidului după un Congres în care, a fost un Congres puternic emoţional, cu doi candidaţi, cu două tabere foarte echilibrate, un congres care a avut un dramatism, democratic ce-i drept, dar un dramatism greu de depăşit foarte repede.
A fost dificil şi pentru mine, ca preşedinte, şi pentru toţi ceilalţi colegi din echipa pe care aţi mandatat+o la Congresul trecut să preluăm din mers o misiune dificilă din punct de vedere administrativ, din punct de vedere politic, din punct de vedere psihologic.
A fost dificil pentru noi să încercăm să ameliorăm, să corijăm, să corectăm lucrurile care nu mergeau. Alegerile europarlamentare, pregătite cu o precaritate de resurse financiare şi organizaţioanale, au adus un scor care este explicabil şi care la momentul respectiv ne-a dezamăgit pe toţi, un scor de 14 si ceva la sută, un scor de sub 15%. Şi, în sensul acesta, aşteptările pe care cu toţii probabil le aveam, de a rămâne măcar la nivelul scorului de la alegerile parlamentare, de aproape 19%, nu s-au îndeplinit.
Sigur că a fost dificil pentru noi, şi vreau să le mulţumesc tuturor colegilor mei nu doar din BPC, ci şi CNEX şi DP, a fost greu să acţionăm după alegerile europarlamentare pentru a putea îndrepta în vederea prezidenţialelor lucruri care, în mod evident, nu mergeau fără a întreţine prin asta, pentru că în unele cazuri lucrurile erau suprapuse, fără a întreţine ideea că un clivaj între tabere se menţine după Congresul din martie 2008.
Am încercat să o facem şi trebuie spus că, în ciuda adoptării unor măsuri destul de exact evaluate, noi nu am avut, nici noi, în calitate de conducători centrali ai partidului, nici cea mai mare parte a organizaţiilor judeţene şi locale, nu am avut capacitatea de a pune în operă, în timp util, aceste măsuri de reorganizare.
Au existat dificultăţi şi de comunicare, au existat dificultăţi de natură organizatorică, au existat din păcate, au persistat suspiciuni reciproce.
În ceea ce mă priveşte, nu am avut nicio secundă altă intenţie decât aceea de a reface rapid, după Congres, unitatea partidului. Era obligaţia mea, ca preşedinte nou ales, şi nu e întâmplător că, de pildă, în fruntea echipei pentru campania electorală am votat un coleg care nu votase cu mine la Congresul din 2009. Nu e întâmplător, de asemenea, că foarte mulţi dintre preşedinţii organizaţiilor care au avut o altă opţiune au stat în mod special în atenţia mea pentru a mobiliza, pentru a ne asigura că orice Congres este o competiţie între noi care (...) .Aşa cum sper să se întâmple şi cu congresul de azi.
Despre alegerile prezidenţiale şi campania noastră, pregătirea noastră şi campania noastră nu voi vorbi foarte mult acum şi nu am putut face în perioada scursă de atunci o analiză minuţioasă dincolo de faptul că ştim exact rezultatele, că avem rezultatele de la turul unu, că avem rezultatele de la turul doi, că avem toate cifrele pe care să putem face comparaţii. Şi aşa cum spuneam şi ieri, şi chiar moţiunea pe care o prezint azi refirmă, alegerile prezidenţiale au fost pentru noi şi o sursă de insatisfacţie, o suită de obiective ratate, dar au fost în acelaşi timp şi semnul unor şanse electorale sporite. Eu am pornit de la ideea şi de la prezumţia de bunăcredinţă a tuturor în momentul în care m-am angajat în bătălia alegerilor prezidenţiale. Cât a fost ea de grea din foarte multe puncte de vedere, nu am să spun încă o dată aici. Şi de fapt, nu am spus-o pe de-a-ntregul niciodată pentru că nu ne obligă nimeni să asumăm asemenea roluri dificile şi cred în condiţiile în care cer partidului să lupte, cer partidului să strângă din dinţi, cer partidului să se bată cu mai multă forţă şi determinare ca niciodată pentru ideile şi valorile noastre, nu am dreptul, în calitate de conducător al său, să fac inventarul echipelor de instruire (...) , să fac inventarul tuturor momentelor în care aş fi putut să am mai mulţi liberali lângă mine şi nu i-am avut.
Ceea ce e important este că aceste alegeri prezidenţiale ne-au adus totuşi cel mai mare scor din istoria confruntării (...) din istoria noastră de după 1990. Important este că aceste alegeri prezidenţiale au arătat în condiţii în care Partidul Naţional Liberal se bătea împotriva a doi coloşi, aliaţi în plus în cea mai mare parte a anului 2009, aliaţi la putere într-o majoritate de peste 73%, şi că în această bătălie, Partidul Naţional Liberal din outsider, condamnat de toată lumea a juca un rol periferic, a devenit un actor principal. Iar cel mai mare câştig sau cea mai mare şansă de câştig pentru Partidul Naţional Liberal este că dat fiind rezultatul acestor alegeri prezidenţiale, cu un învingător Traian Băsescu, care a dezamăgit chiar bună parte dintre proprii săi alegători şi cu un învins, Mircea Geoană, care a dezamăgit practic pe toţi susţinătorii săi, în aceste condiţii imaginea noastră a liberalilor ca şansă care nu mai trebuie ratată în viitor este cea care a rămas şi cea care persistă, cea care predomină în câmpul comentariilor (...).
Acesta este punctul de start de la care am pornit atunci când am gândit şi când am propus acest proiect de relansare a Partidului Naţional Liberal pentru că, în fond, ne aflăm acum după 20 de ani cu experienţa pe care am acumulat+o în tot acest în poziţia de a o lua de la început. Şi în sensul acesta cred că inventarul aplicat complet al tuturor celor care s-au ocupat în anul 2009 şi la începutul anului 2010 va putea fi făcut în linişte, va putea fi făcut temeinic, va putea fi făcut nu privind înapoi pentru a vedea cine a greşit acolo, cine a greşit dincolo, ci pentru a vedea care sunt resursele Partidului Naţional Liberal şi care sunt lucrurile pe care trebuie să le facem pentru a putea pune în luptă aceste resurse. Despre aceste lucruri în fond vorbim la acest bilanţ politic, vorbeşte şi moţiunea mea pe care o voi prezenta în cele ce urmează.
Vă mulţumesc oricum tuturor colegilor începând cu prim-vicepreşedintele Ludovic Orban şi continuând cu toţi membrii Biroului Politic Central, le muţumesc celor din Secretariatul General al partidului, le muţumesc celor din echipa de campanie, le mulţumesc tuturor celor care dincolo de simpatiii, antipatii, divergenţe au dat împreună şi alături de mine aceste bătălii grele, dificile, importante ale anului 2009.
Vă mulţumesc tuturor şi vă doresc pentru viitor ca fiind sau nu într-o echipă de conducere să vă simţiţi cu toţii ca fiind într-o echipă câştigătoare, echipa Partidului Naţional Liberal.
Vă mulţumesc!